Elmer

- Am să îți iau mâinile între palmele mele și am să le strâng de trei ori. Pe măsură ce le strâng, vei închide ochii și nu vei mai putea să deschizi ploapele. Vom găsi sursa. 

 -      Mi-e puțin frică, recunosc. 

 -      Dacă ți-e frică experimentul s-ar putea să nu reușească. spuse doctorul M. fetei frumoase de 21 de ani ce se afla pe fotoliu. 

 -      Gata. Mă relaxez, promit.  

 Doctorul îi luă mâna stângă în mâna lui. Îi vorbea cu o voce calmă, liniștitoare. Îi strânse scurt mâna. Fata tresări ușor. Doctorul continuă să îi vorbească pe același ton egal. Îi strânse mâna a doua oară, ea închise ochii. Doctorul ridică un pic tonul apoi îl păstră la aceeași intensitate până la ultima strângere a mâinii. Și pentru el era prima data când aplica procedeul Elmer. Fata intră în transă. O întrebă ce vede. Era într-o grădină fermecată. Era la poartă și îi era teamă să intre. Avea vreo  6 ani.  Ar fi vrut să o aștepte pe mama, dar mama era mereu la serviciu, de dimineață până seara târziu. 

 -De ce nu îl aștepți pe tata, întrebă doctorul, deși știa răspunsul. 

 - Tata a murit când eram eu mică, el nu mai e demult. Am rămas doar eu mama și fratele meu mai mare, care are tot timpul grijă de mine. 

 - Și acum, acum de ce nu e cu tine? 

 - Nu știu. Ar fi trebuit să fie. E mereu cu mine.

 - Bine. Spune-mi mai multe despre grădina asta. 

 -Este fermecată, copacii au ochi care mă urmăresc, este mult verde închis, iar deasupra noastră e un nor în formă de nu știu ce formă este asta.

-Nu știi? Încearcă totuşi

-E un morcov pufos. 

 - Îți place? 

 - Da. Am mai văzut-o și înainte, doar că nu știu cum se chiamă. 

 - Ce faci mai departe? 

 -Îl văd pe fratele meu. Ce mă bucur că e aici. E în dreptul morcovului. Îmi spune că trebuie să mănânc. Că îmi face bine. 

 - Și mănânci? 

 - Aș vrea, căci îmi place, doar că mi-e și teamă. Grădina e fermecată, aici nu ne găsește nimeni, însă mie nu îmi plac secretele. Mereu fac o boacănă. 

 - E secret? 

 - O da. Mereu e secret. N-avem voie să spunem nimănui. El îl scoate din buzunar zice și eu nu mușc. Am mușcat o data, la început, dar m-a plesnit, că n-am fost cuminte și n-am ascultat, nu trebuie să mușc. 

 - Și zici că îți place? Atunci care este problema? 

 - Da dar acum trebuie să fac asta tot timpul. Intrăm în grădină și trebuie să fac asta. Nu ne mai jucăm. Și grădina e fermecată, eu vreau să mă sui în copaci, să le șoptesc ce am făcut azi la gradi și să culeg vișine, căci bunica are în curte un vișin mare. 

 - Și el? El ce zice? 

 - Că așa ne jucăm noi. ȘI că nu o să ne despărțim niciodată. 

 1.2.3. Doctorul îi strânge tinerei mână. Se trezește. Tânără se uită la doctor cu ochii mari. Nu își amintește nimic. Doctorul e încântat, procedeul Elmer i-a reușit.